Ne iubim țara, ne iubim cu patimă limba și nu uităm că ea este sfânta moștenire ce poate fi oricând îmbogățită și transmisă mai departe .
Nu a existat scriitor roman al tuturor timpurilor să nu cinstească această tainică legătură ce ne leagă puternic între noi.
Dar suprem lăsat nouă dintru începuturi, într-un continuu proces de formare, de cca 1300 de ani, limba română este vorbită de o țară traversată de un hotar, ne face să ne bată inimile la unison, de o parte si alta a Prutului.
Suntem români, rămânem români, indiferent de vremuri , locuri unde ne aflăm în viața aceasta trecătoare Ne leagă ca un cod genetic ,ca o tainică legătură , așa cum și sâgele strămoșilor ne este moștenire , sacrificial lor fiind făcut pentru a o apara viața lor. Expresie a unității entice, limba română rezistă prin veacuri.
Vorbita, trăită si simțită, ea se distinge prin muzicalitate, armonie, caracterul profund filozofic, specificitatea doinelor și colindelor, împletite cu dorul de casă.
Neamul românesc din Basarabia a dovedit că românul, chiar și răstignit, nu abdică de la apartenența lui.
Nici deceniile de ocupație nu au alterat-o.
Și cu cât opresiunea a fost mai dură cu atât ea a țâșnit spre cer din mormintele strămoșilor noștri.
Azi, limba română se vorbește în toate colțurile lumii , prin spriritele si mințile celor plecați, se afirma ca fiind o valoare insetimabilă.
În cinstrea celor ce au apărat-o, în numele celor ce o folosesc în scrieri, pentru generații noi , în ziua de 31 august 2021 , în curtea interioara a vilei Albatros, a marelui patriot Alexandru Marghiloman , generații de toate contingentele de vârste au cinstit spiritul, conştiinţa naţională, limba strămoşilor, tradiţiile, doinele, eresurile.
Am trait emoția profundă a datoriei ce o avem față de moștenirea înaintașilor și am avut sentimental că după noi alte generații o vor îmbogăți.
Au fost oferite premii literare, s-au făcut evocări, am cântat în dulcele grai al Limbii noastre .
Și ne-am urat ca să ne regăsim aici și peste un secol, și peste două, să vorbim aceeași limbă caldă, dulce și plină de frumos. Sau altfel spus, cum maestrul Caragiale amintea ;
„Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie”.
Acțiunea a apartinut Ligii scriitorilor Filiala Buzău, sub conducerea președintelui acesteia, doamna ing Elena Capățână.
Manifestările artistice au fost concepția doamnei prof. Gina Agapie. Fotografii: maestrul Ion Tăbăcaru.
Și-au mai dat concursul …pentru reușita programului, ultima zi de vară, un soare generos, vânt parfumat, verde crud de iarbă împrospătată de ploaie, porumbei voyajori de pe creneluri, și entuziasmul colectiv al celor cca 100 de participanți .
Roxana Constantinescu
Previous post Magie și iluzie prin cifre
Next post Soarele îl iau eu tot. Restul să-ți parvină.