0
0
De câte ori nu am auzit în ultimii 30 de ani expresia: ”înainte era mai bine”? De foarte multe ori, mai ales în prima decadă post-decembristă. Lipsa libertății din comunism, lipsurile de zi cu zi fuseseră înlocuite cu nesiguranță, cu șomaj, cu inflație. Ordinea cu haosul, cu libertatea prost înțeleasă.
Expresia are în primul rând un argument psihologic. Este veche de când lumea, iar o tranziție de la un sistem/regim la altul nu face decât să o amplifice.
„În particular, memoria noastră tinde să uite evenimentele negative din trecut și avem tendința să ne amintim și să ne fixăm pe lucrurile bune care s-au întâmplat în trecut, le verbalizăm mult mai des, întărind astfel amintirile plăcute. Tindem să ne amintim cântecele bune, mașinile sau jucătorii de fotbal din vremurile de mult apuse și să le uităm pe cele rele.” (Nick Chater, profesor de Știință Comportamentală).
Memoria noastră a șters (pe cât a putut) din experiențele negative și, mai mult, le-a amplificat importanța și valoarea celor pozitive. Nostalgia are și un factor neurologic în spate; se pare că înregistrăm mai multe amintiri din adolescență și prima parte a vieții de adult decât din orice altă parte a vieții.
Prin urmare, devine evident că recursul la memorie ne va prezenta trecutul mult mai luminos decât prezentul.
Revenind la abordarea economică a expresiei, în cele ce urmează vom face o trecere în revistă a schimbărilor economice postdecembriste, urmând ca fiecare cititor să aprecieze (mai în cunoștință de cauză) care este răspunsul la întrebare.
Studiul domnului Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR: ”Capitalul în România anului 2015” este un studiu economic complex ce suscită maxim interes și este util în punctarea multor aspecte relevante.
Studiul arată prefacerile, transformările suferite de economia românească în ultimii 25 ani. Se poate observa că economia a progresat spectaculos și nivelul de trai a crescut pentru marea parte a salariaților și pensionarilor. Din păcate, locurile de muncă sunt mult mai puține, iar problema demografică amenință periculos viitorul pensiilor în România.
Anul 1989: 8 milioane de salariați; 2,45 milioane pensionari de la sistemul asigurărilor de stat (plus 1 milion de pensionari agricoli);
Azi: 5.2 milioane salariați; 4,7 milioane de pensionari de la sistemul asigurărilor de stat (plus 0,4 milioane de pensionari agricoli).
Cu alte cuvinte, tranziția a dus la șomaj transpus în pensionare (pentru pace socială), iar numărul locurilor de muncă a scăzut dramatic.
Raportul dintre pensia medie și salariul mediu net este același azi precum în anul 1989. Dar pensiile pot fi mult mai greu susținute cu această evoluție demografică, cu inversarea raporturilor dintre pensionari și salariați.
Care este evoluția puterii de cumpărare (1989 versus 2014)
| a unui salariu mediu = 6 coșuri de consum alimentar (corectat la 4 coșuri alimentare, deoarece mărfurile respective, nefiind în magazine, pentru acestea se plătea de cele mai multe ori suprapreț) → la acest coș alimentar aveau acces 8,2 mil. pers. | a unui salariu mediu= 8,4 coșuri de consum alimentar (+40%, respectiv +110% față de nivelul recalculat) → la acest coș alimentar au acces 4,4 mil. pers. |
| a unei pensii medii = 4 coșuri de consum alimentar (3,6 ori) → la acest coș alimentar aveau acces 3,7 mil. pers. | a unei pensii medii = 5,3 coșuri de consum alimentar (+33%, respectiv +47% față de nivelul ajustat) → la acest coș alimentar au acces 5,2 mil. pers. |
| Acces relativ sigur la o locuință cu chirie mică în timp de câțiva ani | Statul asigură locuințe cu chirie în situații foarte rare; cetățenii trebuie să-și cumpere locuințele necesare |
| Veniturile și a avuția populației erau mai egalitar repartizate, potrivit ideologiei comuniste |
Polarizare ridicată în ceea ce privește repartiția veniturilor și a avuției populației |
De reținut că puterea de cumpărare a crescut accelerat după anul 2014, astfel încât decalajul s-a mărit substanțial în favoarea prezentului.
De unde am plecat și unde suntem:
| Ø Proprietate de stat dominantă și cooperatistă într-o măsură redusă
Ø Lipsa acțiunii pieței și preturi fixate de stat Ø Datorie publică zero și disponibilități valutare de 1,5 mld. USD Ø Libertățile individuale erau puternic îngrădite Ø Pe piață se manifestau acute lipsuri de alimente, alte bunuri de consum și servicii |
ü Capital public 17% și privat 83% (43% autohton – 40% străin)
ü Economie de piață funcțională cu o concurență în creștere ü Datoria publică netă este de 54 mld. euro (36% din PIB) ü Libertăți individuale conform standardelor europene, manifestate în cadrul democrației și economiei de piață funcțională ü Abundență pe piața alimentară, a altor bunuri de consum și a serviciilor |
Datoria publică a continuat să crească, evoluție accelerată de problemele structurale și urmare a efectelor pandemice.
De unde am plecat și unde suntem:
| ØAlimentarea cu căldură și energie electrică era deficitară, cu frecvente întreruperi;
ØCe promitea orânduirea comunistă? ØCreșterea continuă a nivelului de trai al cetățenilor (în condițiile libertăților individuale minimale) |
ü Alimentare corespunzătoare cu căldură și energie electrică
ü Ce promite actualul sistem democratic? ü Libertăți individuale ridicate și o viață mai bună pentru cetățeni, în funcție de programul politic al partidelor câștigătoare în alegerile democratice. |
https://edybuzau.blogspot.com/2015/12/romania-transformata.html
Sigur, ar fi fost anormal ca România să nu progreseze în 31 de ani, cu toată lunga tranziție, cu toate erorile guvernaților.
Totuși, senzația multora că înainte era mai bine este adânc întipărită. Da, erau mai multe locuri de muncă în perioada comunistă, dar azi, în capitalism, cu mai puțini salariați, cu săptămâna de lucru redusă la 5 zile (față de 6 zile din comunism), România produce și exportă mult mai mult. A crescut productivitatea datorită noilor tehnologii, automatizării și robotizării.
România exporta în 1989 în valoare de 10,5 miliarde dollari. În anul 2019, exporturile României au fost de 69 miliarde de euro (echivalent 82 miliarde dollari).
Dar, România continuă să importe mult mai mult decât produce; acest fapt înseamnă deficit comercial. Ultimul an când am avut excedent comercial a fost 1960!
Așa cum am arătat anterior, importăm cel mai mult produse din China, Ungaria și Polonia, deci mitul că suntem piață de desfacere pentru occidentali este fals.
Prin urmare, înainte de 1989, fabricile comuniste erau pline de oameni, plecau vagoane de mărfuri dar acestea erau prost plătite sau în regim de barter cu alte țări comuniste. Valoarea adăugată era mică, dar senzația de abundență de oameni în fabrici și volume mari de mărfuri la export încă persistă în memoria colectivă.
Economia este slabă, industria este praf (multe fabrici au fost închise și în locul lor au răsărit mall-uri), nimic nu mai producem noi românii spun nostalgicii trecutului. Dar, cu toate acestea pretențiile acelorași critici sunt mari (la salarii și pensii). Adevărul este că structura economiei s-a schimbat fundamental.
În 1989, industria avea o contribuție de 46%, iar agricultura cu 14,4%. Se observă că ponderea industriei a scăzut la jumătate, iar a agriculturii la o treime.
Dar, suntem încă una dintre cele mai industrializate țări europene. Economiile moderne au o altă structură decât ceea ce avea România anului 1989.
Trebuie subliniat că succesele economiei românești aparțin mediului privat, în special firmelor cu capital străin.
Produsul intern brut reflectă totalitatea activității economice realizate pe teritoriul unei țări, atât de rezidenți, cât și de nerezidenți și reprezintă valoarea adăugată brută obținută în țară de români și străini
Venitul național brut reflectă totalitatea activității economice realizate de către rezidenți, indiferent de țara în care se desfășoară aceasta → și reprezintă valoarea adăugată brută obținută de români în țară și străinătate;
Țările dezvoltate economic, care dețin investiții in străinătate, au venitul național brut mai mare decât produsul intern brut cu 1-3 procente, în timp ce în cazul statelor emergente, inclusiv al României, situația este inversă.
Prin urmare, senzația că nu toate veniturile produse în România aparțin românilor este una corectă. În aceeași măsură, emigranții români produc venituri în alte țări în care muncesc, apoi își repatriază câștigurile acasă (suma este atât de mare încât pot fi considerați cei mai importanți investitori în România).
Înainte era mai bine? Da, dar pentru că înainte eram mai tineri (cu toate avantajele tinereții)!
Din punctul de vedere al bunăstării, astăzi, românii, o duc mult mai bine decât în anul 1989 și decât oricând (valabil și pentru românii din țară dar mai ales pentru cei care și-au făcut o viață mai bună în Occident). Nicicând diferența de bunăstare dintre români și alte popoare occidentale nu a fost mai mică în istorie. Este fără îndoială că se putea și se poate mult mai bine (cu guvernanți mai buni, mai competenți, cu politici economice mai bune). România a progresat mai degrabă remorcată de către Uniunea Europeană decât de propriile politici economice.
