0
0
,,Ce-i prea mult strică” se aplică și în cazul iubirii. Iar ei o țin doar pentru ei, cu moderație și cu excese rare. Mult prea rare ca să ne așteptăm la neprevăzutul atât de dorit de cei din jur. De unde atâta dorință? Pentru că e timpul. Pentru că e vârsta. Pentru că.
Și ce fac ei? Orice altceva.
Muncesc, se răsfață, învață și se iubesc. Totul cu moderație. Totul spre disperarea altora. Și sunt satisfăcuți. Pe deplin.
Cum s-au cunoscut? Din cauza lui. Pentru că riscă. Și riscă des. Din plin.
Pe scurt, există câteva expresii pe care le evităm în ideea de a nu ne atrage ghinion. Expresii precum : ,,ce se poate întâmpla?” sau ,,nu poate fi mai rău de atât”.
Înainte s-o întâlească pe ea, David s-a gândit să folosească o expresia fatală. Atât de fatală încât nimeni altcineva nu o cunoștea. El a gândit-o. Dar nu suficient. Și și-a riscat independența afirmând după cum urmează (a nu se încerca acasă):
,,-Acum am 30 și nimic nu mă mai poate surprinde în viață!”
Și ce s-a întâmplat apoi? S-a întâmplat ca a doua zi să se hotărască mai greu ce cafea să-și ia la birou.
Așa, și? Și l-a călcat ghinionul. Cu tocuri de 12. Și un zâmbet larg.
Și ce a făcut el? I-a zâmbit înapoi.
De ce n-a fugit? Că oricum nu mai scăpa.
Ce s-a gândit el prividu-și ghinionul în ochi? –This is commitment!
Ce i-a șoptit ghinionul? –Te rog să mă scuzi, but this is you fucked up!
Ce a urmat? 14 februarie. Every year since.
E fericit? Oricum nu mai scapă.
Acum întrebarea ar fi: Când mai poate fi surprins David, acum că are 30 împliniți de ceva timp?
Surpriză:
ZILNIC!
Cum se poate așa ceva după 30? Ghinionul are destule perechi de pantofi. Și-i schimbă zilnic. Și încă-și mai cumpără.
De ce? Că oricum nu mai scapă!
Ce mai poate face David? Păi face 34.
Și ghinionul? Și-a pus de 15.
Ce se înțelege de aici?
Niciodată să nu-ți privești ghinionul în ochi.
De ce?
Că cine știe cum ajungi să fii fericit. Și se poate și mai rău. Se poate și 12 cu platformă.
