M-AM SĂTURAT DE VOI

,,Este imposibil ca dintr-o mare negație să nu izbucnească o mare afirmație.
Personal îmi dau demisia din omenire
Prefer să fiu ultimul om dacă a fi om înseamnă să fii ca ceilalţi.”
M-am săturat de voi, bombardierilor, cocalarilor, “jmecherilor”sau cum veți fi fost voi denumiți!
M-am săturat de voi, pițipoancelor, videochat-istelor cu pretenții de doamne, umflate pe ici pe colo, prin părțile esențiale!
M-am săturat de voi, necalificaților cu 1.000 de euro în buzunar și “doamnelor” prestatoare de servicii sexuale prin zări străine, care vreți să păreți nababi, vedete pe litoral sau la munte!
M-am săturat de voi, “influensărilor” banali și agramați!
M-am săturat de voi, ipocriților/ipocritelor care sunteți sfinți/sfinte doar la televizor.
M-am săturat de voi, autorități de tot felul, care ați pierdut treptat orice capacitate de a ne apăra integritatea fizică și psihică, de a oferi suficientă educație copiilor noștri!
M-am săturat de voi, “presarilor” care promovați specimenele de genul celor de mai sus!
M-am săturat de voi, cei cu opinii despre orice, dar fără studii și cu “lecturi” la zi doar de pe Fb.
M-am săturat de abuzurilor celor ajunși efemer în funcții publice!
M-am săturat de justiția oarbă! Și surdă!
M-am săturat de mârlănia, grobianismul din trafic, de pe stradă, din magazine!
Toți ăștia umpleți prea mult și de prea mult timp spațiul public și poluați prea mult și prea de mult timp mintea în formare a ultimelor generații! Mârlănia agresivă.
Cioran spunea: “nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă”.
Zilnic vedem oameni cu așa zise diplome, siluind limba română. Nu
v-ați săturat de voi?
O naţiune îşi legitimează existenţa prin lupta pentru o idee istorică.”
Nu sunteți capabili de nicio asemena idee. Nu v-ați săturat de voi?
„Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români a devenit principala
ocupație a majorității bugetarilor. Nu v-ați săturat de voi?

PENTRU CĂ ESTE VALS

Două manșete se strâng în tihnă, uitând că locul lor ar fi ceva mai jos. Sunt resemnate. Fără butoni, fără mândrie.

Un cot discret se sprijină pe-un umăr lat.
N-are nici el butoni, dar stă la înălțime. Are mândrie.

Două călcâie se înalță ușor. Nu au pantof. Dar au bucurie. Și parcă ar râde dinspre talpă spre vârf.
Totul vibrează.

O palmă firavă își tine cu grijă obrazul. Să nu cumva să cadă, privind prea sus de sine.
Doi ochi turcoaz își caută refugiu, cu teamă, cu sec, cu disperare.
Un zâmbet larg iși caută pereche.
Atât.
Și-ar mai fi un picior 45 ce s-a pierdut pe sub un fald.

Roșu.

E doar un vals. Dar muzica lipsește. Și cântă ea.

Și ochii și-au găsit refugiu, puțin mai sus de obrazul pe care-l ține palma. Și zâmbetul larg și-a găsit pereche, puțin mai jos de ochii cei turcoaz ce și-au găsit iertarea.

Însă piciorul, tot pierdut rămâne și bate ritmul cântecului ei printre mătăsuri. Iar manșetele…sunt tot resemnate. Fără butoni și fără grijă, dar cu parfum. Ceva cu mosc. Și un piper discret. Ceva al ei.
Călcâiele însă rămân prin aer, la fel și cotul de la înălțime. Dar călcâiul a râs atâr de tare, încât o gambă a tresărit până pe o coapsă.

Și astfel am găsit pantoful, lângă perechea lui uitată. Nici pielea fină ce-o arată gamba nu-l fascinează mai profund decât un fald căzut la întâmplare. Dar gamba a rămas la înălțime, lipită fără grație de coapsă. Piciorul stă pe loc. Nu se mai mișcă.
Zambetul larg se bucură de-a sa pereche.
Pentru că este vals. Iar ea a început să cânte.

AI MAI RĂMAS C-O ZI

Îi atingi fruntea cu vârful unui deget și îi împingi cu grijă o șuviță răzleață pe după ureche. Îți înclini ușor capul și o privești cu frică.

Îi spui că o iubești, dar nu faci uz de cuvinte. Doar o privești. Cu frică.

Pentru că îți este frică.

Ți-e frică știind că mâine ar putea ca să plece, dar totodată ești fericit că azi încă poți s-o admiri. Și o savurezi.

Și ce dacă pleacă mâine? Și ce dacă nu se mai întoarce? Tu o ai azi. Iar azi te pierzi în ea, cu ea, pentru ea. Te pierzi.

Și poate o vei regăsi peste vreo trei vieți. Însă ți-ar trebui prea mult noroc. Iar tu nu ai nici măcar un gram. Așa că devii conștient. Îți îndrepți capul și te apropii de ea. Îi cuprinzi ceafa în căușul palmei tale și îi atingi scalpul cu fruntea.  Ai vrea să-ți lipești buzele de volum, dar ți-e prea teamă  să n-o rănești și să plece de azi. Alegi să-ți sprijini tâmpla acolo unde ai fi tânjit să-ți pui suflarea și o strângi în brațe cât să o poți modela după forma pieptului tău, dar umerii îți sunt prea lați pentru ca ea să te poată cuprinde.

Și te sacrifici. Închizi ochii și o cuprinzi tu pe ea. O lași să-și plimbe un deget sau două pe după urechea ta. O lași să-și piardă palma de-a lungul gâtului tău și să-ți amenințe existența cu un pumn strâns pe pieptul tău, chiar dacă inima a simțit-o și tremură. O lași să-și sprijine capul pe umărul tău prea lat, cu riscul ca tâmpla ta să n-o mai poată simți.

O lași să te modeleze. Și va profita. Ca orice femeie.

Își va plia palma stângă după forma gâtului tău. O să-ți simtă viața cum zvâcnește prin jugulară în dreptul inelarului ei. Și te va modela astfel încât să i se mai poată vedea numai zâmbetul larg. Fruntea și ochii îi vor sta în umbră, iar trupul i-l vei ști doar tu, undeva între inima tremurândă și căușul palmelor tale.

Lumea va vedea numai un zâmbet încadrat perfect în unghiul format de mărul lui Adam și bărbie. Și lumea te va considera vinovat. Pe tine. Doar tu ești vinovat. Vinovat de orice și de toate. Doar tu și nimeni altcineva. Azi, mâine când va pleca și întotdeauna.

Iar mâine te-ai trezit singur, cu un pat doar al tău și cu un răsărit care tânjește după ochii verzi ce se deschideau lângă tine. El suferă. Dar tu ești împăcat că ai mai avut-o și ieri. Ai rămas doar tu și-un răsărit și fără ea. Te ridici resemnat și observi că papucii i-au rămas lângă pat.

S-a trezit mai devreme doar ca să fugă.

Să fugă desculță.

Să fugă desculță spre geam și să lase toată lumina să-i îmblânzească lucrarea de ieri.

A rămas și azi. Și e doar vina ta. A ta și a nimănui altcuiva. Ești vinovat. Și mai ai o zi. Din vina ta.

Doar a ta.

PACEPA, UN EROU?

Nicidecum!

Nu poți spune că ești monstru până la un punct și apoi, brusc, să devii înger. Poate, poți spune că încerci să îți ispășești păcatele încă din timpul vieții și cauți iertarea semenilor, dar nicidecum nu te poți transforma într-un erou.

Pacepa a fost un securist torționar timp de 27 de ani.

Nu poți declara că “regreți enorm” perioada de 27 de ani de securist pentru ca toate păcatele tale din timpul celei mai agresive perioade de represiune securistă să îți fie iertate. Aceste păcate nu îți dau dreptul niciodată să stai în fața națiunii “cu conștiința împăcată”.

Poate că ești un pic mai bun decât alții ca tine, dar nicidecum nu poți fi un erou. Rămâi doar un torționar plin de regrete, care, într-un moment în care simțeai că apune vremea ta, ai trecut în tabăra adversă. Nu are importanță cine forma această tabără, penitența ulterioară nu îți dă dreptul de a te considera erou.

Nu te lasă deținuții politici a căror viață le-ai distrus-o, nu te lasă cei pe care i-ai terorizat direct sau indirect în cei 27 de ani de carieră de securist. Nu ai putut ajunge general de securitate și în anturajul personal al lui Ceaușescu fără a fi obedient și fără a te “remarca“ prin excese în aplicarea politicii de partid și de stat de eradicare a dușmanilor poporului, a “bandiților” cum îi numeau securiștii pe toți cei care erau împotriva regimului.

În anii ’50 Pacepa conducea delegația României în RFG, având clare scopuri de spionaj. Ce gândea acest securist? Ce merite a avut pentru a fi avansat ca general de securitate? Foarte puține lucruri găsim scrise despre activitatea de securist a lui Pacepa. Totuși aflăm că devenit şef serviciu în Direcţia a IV-a (Contrasabotaj) a Securităţii, după ce a îndeplinit cu succes mai multe misiuni la Canalul Dunăre-Marea Neagră, loc în care erau exterminați „dușmanii poporului”.

Ești cu atât mai odios atunci când îți însușești pervers limbajul anticomunist, tu, un torționar și un participant direct la distrugerea elitelor interbelice. Nu ai nicio calitate morală pentru a vorbi, pentru a fi ascultat.

Pacepa nu este un trădător, pentru că a părăsit un regim totalitar, al cărui lider își pierduse “uzul rațiunii”. Dar nici nu poate fi considerat un erou. Ar fi o impietate față de toți adevărații luptători anticomuniști, cunoscuți sau anonimi, care au murit sau au suferit enorm și de pe urma “muncii” lui Pacepa.

Așa să îl ajute Dumnezeu! După faptele sale.

 

LOVE FROM ABOVE

All I have for you is love

I’m seeking for you all night

Looking for you from the above

Just to hold you tight.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I always thought love was fake

But after I saw your charm

After a hard day, I just want to wake

With you holding my arm.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A silhuette of the trees

You stole my heart and left

You went just like a breeze

This is the biggest theft.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The sea of trees from your eyes

And the gold from your hair

When you talk to me I rise

And disappear into the air.

 

VICIOȘII

Știam eu ce spun. David n-a putut dormi cu fotoliul în cameră. Și nici nu-l pot condamna. Prea tare. Știi senzația aia că ar fi cineva în cameră, în colțul cel mai întunecat? Păi cinevaul acesta misterios a ocupat cu mare emfază fotoliul de lângă șifonier și a răpit cu tiranie somnul bietului om. Aș fi zis somnul bietului bărbat, dar mi sa părut cam mult totuși pentru cineva care s-a uitat obsesiv spre un fotoliu din 5 în 5 minute până dimineața. Dar trecem cu vederea. Poate chiar a stat cineva în fotoliul acela în timp ce Ruxandra dormea dusă.

Că tot veni vorba, cum se poate ca o femeie precum Ruxandra, cu șapte
simțuri și doi ochi în ceafă, să nu simtă o prezență în plus?

Ori a fost fotoliul gol întreaga noapte, ori fantoma a fost orice mai puțin femeie. În caz contrar, ar fi simțit-o și anihilat-o înainte ca David să remarce vreun iz de prezență sau să observe vreo umbră. Și ce bine ar mai fi dormit el apoi.

Trecând peste o noapte grea, mă simt nevoită să las loc dimineții și cafelei. Ca de obicei, una amară și una cu frișcă. Putem să anticipăm care cum va fi primul care pune stop oricărei conversații la prima oră. Și totuși cel vizat nu se simte stânjenit de idee, drept urmare își aprinde și o țigară pentru a fi un meniu complet. Poate așa își va destinde mușchii minții și va scăpa un ,,Te iubesc”. Măcar atât.

Ruxandra nu are vicii. Plăcerile ei vinovate sunt cafeaua amară și plăcinta cu vișine. Deși nu concepe ideea de dulce, pe el îl acceptă în viața ei fără prea mari compromisuri sau zvâcniri interioare. Cine altcineva ar mai iubi-o așa și mai ales cu cale?

Doar el. Încă.

A fi femeie reprezintă un viciu în sine, drept urmare cu greu ți-ai putea permite unul în plus. Ruxandra a renunțat la orice altă opțiune. S-a ales pe ea însăși cel mai puternic viciu, drept urmare poate ține pasul cu toate reducerile care îi ies în cale. Ea investește în proiecte ce au potențial de profit. Și în pantofi. Dar muncește suficient cât să nu regrete nimic. Mai puțin faptul că nu petrece mai mult timp alături de minunatul ei partener de conviețuire. Cui îi stă mintea la ședințe și conferințe când acasă așteaptă plin de mândrie un adevărat domn în șalvari? Greu te poți concentra în astfel de condiții. Dar ea reușește, într -un fel sau altul, să echilibreze lucrurile. Dacă lipsește la cină, stă mai mult la micul de jun. Dacă ratează vreo promisiune, se revanșează în așa fel încât să-l facă să uite. Să uite de sine, de muncă, de țigară și de tot. Mai puțin de ea. Nu-l lasă niciodată să uite de ea. I-a devenit lui mai viciu decât sie însăși. Nu-mi dau seama cum. Are ea ceva special. Ceva al ei pe are îl înțelege numai el. Ea este viciul și el bărbatul vicios.

Dar ne oprim aici cu pledoariile. Avem o cină de savurat, iar lucrurile funcționează bine calculat în casa lor. Mai întâi vor merge la părinții lui. Vor lua cina și micul de jun la ei, apoi vor rămâne la prânz și cină la părinții ei. Se vor ridica de la masă în aceeași secundă și vor fugi la munte unde se vor relaxa și își vor aminti de dragoste și de ei împreună. Nu le va fi atât de simplu. Vor fi rugați de fiecare în parte să mai stea, vor fi cercetați, vor fi întrebați și speculați. Deja au o vârstă și au cam întârziat. Există așteptări și există dorințe pe care ei nu sunt gata să le realizeze. Se vor enerva ca de fiecare dată și își vor rezerva o săptămână în plus doar ca să evadeze. Vor sta izolați de orice și oricine. Vor sta doar ei cu ei. Se vor certa și se vor iubi într-un spațiu închis, iar singura evadare le va fi patul cu perne spre munți. Spre munții pe care și-au promis în tăcere că-i vor muta împreună. Și astfel vor reveni în căminul lor, după aproape o viață de singurătate încarcerați între patru brațe, ca prima dată, îndrăgostiți peste rațiune, cu roșu in obraz și ochi de copii.

Așa cum le stă mai bine. Și le va mai sta.

ÎNCEP CURSURILE DE INIȚIERE ÎN 3D

Din 12 martie 2021 Iskander 3D organizează primele cursuri de inițiere
din țară în tehnologia 3D deschise tuturor, astfel:

  • Grupe de 5 cursanți, organizate în funcție de vârstă și de data solicitării,
  • Vârstă, începând de la 11 ani,
  • Diplomă de absolvire a cursurilor,
  • 6 ședințe a 2 ore fiecare. Cost oră, 35 lei.
  • Respectarea tuturor rigorilor de protecție sanitară.

Domenii de inițiere:

  • scanare 3D, cu scaner portabil Creaform,
  • proiectare 3D în Solid Works, cu variantă pentru copii,
  • tipărire 3D cu rășină și cu filament, pe cele mai performante imprimante disponibile în România.

Înscrieri la datele de contact de pe site-ulhttps://www.iskander3d.eu,

mail proveritas1romania@yahoo.com.

 

HOTĂRĂȘTE-TE ȘI FUGI!

,,Ce-i prea mult strică” se aplică și în cazul iubirii. Iar ei o țin doar pentru ei, cu moderație și cu excese rare. Mult prea rare ca să ne așteptăm la neprevăzutul atât de dorit de cei din jur. De unde atâta dorință? Pentru că e timpul. Pentru că e vârsta. Pentru că.

Și ce fac ei? Orice altceva.

Muncesc, se răsfață, învață și se iubesc. Totul cu moderație. Totul spre disperarea altora. Și sunt satisfăcuți. Pe deplin.

Cum s-au cunoscut?  Din cauza lui. Pentru că riscă. Și riscă des. Din plin.

Pe scurt, există câteva expresii pe care le evităm în ideea de a nu ne atrage ghinion. Expresii precum : ,,ce se poate întâmpla?” sau ,,nu poate fi mai rău de atât”.

Înainte s-o întâlească pe ea, David s-a gândit să folosească o expresia fatală. Atât de fatală încât nimeni altcineva nu o cunoștea. El a gândit-o. Dar nu suficient.  Și și-a riscat independența afirmând după cum urmează (a nu se încerca acasă):

,,-Acum am 30 și nimic nu mă mai poate surprinde în viață!”

Și ce s-a întâmplat apoi? S-a întâmplat ca a doua zi să se hotărască mai greu ce cafea să-și ia la birou.

Așa, și?  Și l-a călcat ghinionul. Cu tocuri de 12. Și un zâmbet larg.

Și ce a făcut el? I-a zâmbit înapoi.

 

 

 

 

De ce n-a fugit? Că oricum nu mai scăpa.

Ce s-a gândit el prividu-și ghinionul în ochi?  –This is commitment!

Ce i-a șoptit ghinionul?  –Te rog să mă scuzi, but this is you fucked up!

Ce a urmat? 14 februarie. Every year since.

 

 

 

 

 

 

E fericit? Oricum nu mai scapă.

Acum întrebarea ar fi: Când mai poate fi surprins David, acum că are 30 împliniți de ceva timp?

Surpriză:

 

ZILNIC!

 

Cum se poate așa ceva după 30? Ghinionul are destule perechi de pantofi. Și-i schimbă zilnic. Și încă-și mai cumpără.

 

De ce? Că oricum nu mai scapă!

 

 

Ce mai poate face David? Păi face 34.

Și ghinionul? Și-a pus de 15.

 

Ce se înțelege de aici?

 

Niciodată să nu-ți privești ghinionul în ochi.

 

De ce?

 

Că cine știe cum ajungi să fii fericit. Și se poate și mai rău. Se poate și 12 cu platformă.

 

 

PREMIERĂ LA BUZĂU ÎN TEHNOLOGII ALE VIITORULUI

Președinți și membrii din toată țara ai Asociației Generale a Inginerilor din România au fost prezenți vineri, 5.02.2021, la prezentarea online a tehnologiei 3D dezvoltată la Buzău.

Cu acest prilej, Iskander 3D a anunțat faptul că va începe din luna martie 2021 cursuri de inițiere în tehnologia 3D, structurate pe 3 domenii: scanare, tipărire și proiectare. Cursurile sunt adresate elevilor, în 3 grupe de vârstă, începând cu cei de clasa a  5-a, dar și tuturor acelora ce doresc să înceapă să se  familiarizeze cu tehnologia 3D, prin interacțiune directă cu echipamente și programe pe calculator de top mondial.

De asemenea, compania buzoiană va dezvolta un program pilot de obținere prin această tehnologie de produse din inox de cea mai bună calitate, OL 316L, în parteneriat cu mari companii din România și străinătate, precum și cu facultăți de profil din țară.

Manifestarea s-a bucurat de mare succes, Președintele AGIR România, dl. Dr. ing. dipl. DHC Mihai Mihaiță fiind “foarte impresionat de valoarea întâlnirii și a reprezentanților AGIR Buzău“.