În fața paginii goale pe care era scris doar titlul: “Testament”, nu se putea
să nu îi vină în mine câteva întrebări: “de ce “frații” aveau nevoie să îi știe convingerile intime?”, “Ce aveau ei să facă cu acest document, ca și cu celelalte care ar urma să le supună atenției lor?”, etc.

Încă de foarte tânăr aflase de la cunoscuți, care știau la rândul lor din
surse care nu le puteau divuga, că Masoneria este o organizație transnațională ascunsă ochiului public. O mână de oameni, putred de bogați, nu se sfiesc să ucidă mii de oameni pentru a deveni și mai bogați sau pentru a acumula putere. Aici nu e clar de ce au nevoie de bani mai mulți dacă au atât de mulți încât ar putea cumpăra cu totul un stat precum România, de ce au nevoie să acumuleze “mai multă putere”, dacă o au deja, ei dirijând omenirea de multă vreme, după cum i se spunea. De unde oare le vin instinctele de ucigași în serie și cum și le materializează, pentru că nu pot să cred că ei concep și tot ei execută planul la scară planetară. Să vezi că de aceea l-au ales să devină membru, pentru a-l pune să le execute planurile diabolice.

Se apucă de citit, poate avea să găsească un răspuns.

Antisemiții spun că Masoneria este instrumentul de dominare mondială al Israelului. Unii evrei spun că este organul imperialismului anglo-saxon.

Pentru cler, Masoneria este “Sinagoga lui Satan”.

Toate regimurile comuniste i-au interzis funcționarea.

Turcia musulmană are o organizație masonică activă.

În consecință, Masoneria există pretutindeni, indiferent de credințele religioase ale statelor în care funcționează. Totuși, statele conduse dictatorial au interzis sau au încercat să desființeze organizația.

“Inițiindu-vă în misterele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori muritorilor de rand care nu gândesc. A nu gândi, înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal de povară.” Oswald Wirth

Poate și de la aceste idei provine ireconciabilitatea istorică față de
bisericile creștine. “Crede și nu cerceta”, ca fundament al credinței creștine, vine în contradicție cu îndemnul citat.

De altfel, “masoneria interioară”, cum o denumesc unii, adică partea ce ține de învățături, presupune “șlefuirea pietrei”, ceea ce simbolic semnifică obligația fiecărui membru de a se evolua în cunoaștere și a se perfecționa permanent.

Citi mai departe și află că masonii recunosc o entitate supremă, primă,
pe care o numesc Marele Arhitect al Universului, fără a desemna pe Dumnezeu, Alah, etc. Masonii au religii diferite, dar Templul nu este un loc de
confluență a acestora.

“Încă din zorii umanității, puterea a îmbrăcat 3 forme principale,
neschimbate nici astăzi: puterea militară, puterea economică și puterea simbolică.“, spunea Eugen Ovidiu Chirovici în “Puterea”.

Fie regi, fie faraoni sau împărați și-au revendicat statutul dintr-o ascendență divină, consolidată de puterea religioasă a vremurilor respective, care să le asigure și partea simbolică necesară exercitării puterii.

Dacă privim din această perspectivă și istoric, parcă vedem mai bine sursa atacurilor vehemente ale bisericii asupra Masoneriei. Aceasta din urmă își construise simboluri, cu ajutorul cărora punea sub semnul întrebării dogma religioasă. Biserica nu era și nu este dispusă să piardă și nici măcar să împartă puterea simbolică ce îi asigurase permanent un statut privilegiat în societate.

Includerea de către James Anderson în 1723 în Constituția Masonică a
frazei inofensive astăzi “Un mason este un om bun și iubitor de adevăr, om de onoare și cinstit, indiferent de convingerile sale religioase” a deschis calea a 23 de acte postificale de excomunicare a Ordinului Masonic și a unui război surd, care a durat până în 1983, atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a scos acea excomunicare din noul Cod de Drept Canonic.

Această atitudine a rămas în biserica ortodoxă, deși Patriarhul Ortodox
al Constantinopolului Athenagoras I a fost unul dintre iluștrii “frați”.

Revoluția Franceză și revoluțiile secolului al IX-lea au confirmat temerile
Bisericii, deși ideile de “Libertate. Egalitate. Fraternitate” au constituit fundamentul a trei secole de creare și consolidare a libertăților fundamentale ale omului, temelie a noilor democrații. Atunci când omul devine conștient că are libertate religioasă, poate alege să fie ateu sau să își schimbe fără nicio consecință religia.

Regimurile comuniste au avut aceeași motivație în decizia de interzicere
a Masoneriei, nu dorea să împartă puterea simbolică, încercând să și-o impună pe a sa. Au încercat să înlăture cu forța și prin atrocități inimaginabile și influența socială a bisericii, dar nu au reușit pe deplin, mulțumindu-se cu marginalizarea sa și cu obținerea unor pârghii de control asupra ei.

Harold C Jensen spunea: “Am învățat că Masoneria nu este o religie, ci un mod de viață, o căutare a Adevărului, o credință în nemurire și în Dumnezeu”

 

Lucian Salcutan
Previous post CINISM, TE ROG!
Next post DESTUL N-AI MAI FI FĂRĂ