0
0
Era început de mileniu iar la Buzău nu fusese aprinsă lumina niciunui
templu. Totuși, atracția poveștilor și miturilor l-au făcut să parcurgă săptămânal cca 100 de km și să poarte șorțul de ucenic.
Încă din 1734 au fost construite două temple românești. Unul la Galați și unul la Iași, secolul al 19-lea a reprezentând perioada de maximă efervescență masonică în Țara Românească și Moldova și, mai apoi, în România. Datorăm cu precădere Franței construirea statului român și, prin simplă observație, și legăturii dintre masoneria română și Marele Orient, Marea Lojă a Franței. Doar din enumerarea cătorva iluștri masoni, putem observa implicarea
lor activă în crearea României moderne: N.Bălcescu, C.A. Rosetti, M. Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Ion C. Brătianu, Spiru Haret, N. Titulescu, Take Ionescu, ș.a. Începutul de mileniu însemna o efervescență a reconstruirii unor
organizații interzise înainte de 1989. ,,Ne este tuturor binecunoscut rolul pe care, prin societățile sale inițiatice,
Masoneria l-a jucat la nivel planetar. Este unanim recunoscută contribuția sa la constituirea Europei Moderne, mai ales după valurile revoluțiilor din 1848. Este cunoscută contribuția instituției Masoneriei la făurirea României Moderne și a Statului Unitar Român. […] a contribuit la afirmarea spiritualității românești, racordând-o la evoluția europeană și universală.”
Puțini cunosc faptul că acest citat din
2003 aparține Președintelui României în exercițiu la acel moment, Ion Iliescu, care, în același an, participa la Buzău cu ocazia deschiderii Festivalului Național de teatru ,,Capul de … regizor”, organizat și finanțat în proporție de 80% de Rotary Club Buzău.
Oare ce anume se petrecea în taina ritualurilor masonice din templu de a
coalizat de-a lungul timpului comuniști fervenți cu înalți prelați într-un atac neabătut împotriva masonilor și a oricărei organizări masonice?
J.C. Findel definea Ordinul Masonic a fi ,,Centrul Universal de asociere a
tuturor oamenilor liberi și de bună reputație, asociere ce se ridică deasupra tuturor barierelor din viața profană, separări provocate prin rang, poziție socială, religie, naționalitate, rasă și apartenență politică.” La primirea sa în templu, noul ucenic a primit referințe pozitive din partea maeștrilor anchetatori, ce au constatat îndeplinirea condițiilor inițiale: libertate de gândire, vârstă matură, pregătire intelectuală superioară, moralitate neatinsă, comportarea ireproșabilă și buna reputație. Ajunsese la templu unde vor avea loc inițierea și ritualurile masonice.
Inima începuse să îi bată mai repede. Fusese audiat de Comisia de inițiere și obținuse deja votul membrilor lojei, cu unanimitate a bilelor albe. Ca răspuns al semnului secret de solicitare a admiterii în templu, doi maeștri purtând semnele distinctive deschiseră ușa. După ce semnele de recunoaștere fuseseră schimbate, candidatul a fost introdus în Camera de reflecție și lăsat acolo. Era lugubru. O cameră mică, pătrată, de vreo 3 mp., întunecată și vopsită în negru. Pe perete se aflau vopsite inscripții. V.I.T.R.I.O.L.
