0
0
-Cum a fost azi? O altă marți reușită?
-Nici pe departe!
-Am pregătit tagliatele și, desigur, un Chardonnay așa cum îți place.
-Fata asta nu renunță, iar eu chiar nu știu ce să-i răspund!
-Niciun interes față de mine, dar totuși, tagliatele…
-Numai la tagliatele nu-mi stă mintea acum. Totuși ar putea să-mi stea cu un pahar de vin. Adică să-mi stea de tot că oricum nu-mi este de folos când vine vorba de răspunsuri.
-Ce ați făcut cu interviul?
-I-am pus și eu două întrebări pe măsură.
-Și crezi că va răspunde la ele?
-Sper să nu! I-am spus că dacă va reuși să răspundă, îi voi trimite și eu răspunsurile mele pentru orice întrebări mai are.
-M-aș amuza teribil!
-Numai când mă gândesc la întrebarea aceea îmi pierd orice rațiune.
Bărbatul își aprinde o țigară și ocupă locul din dreapta mesei. L-a ales cu înțelepciune. La perfecta jumătate dintre soția sa și fereastră. Perfecta jumătate dintre liniște și furtună. De fapt, el este cel care ține balanța în echilibru, dar, ca și femeia de lângă el, mai are nevoie de timp ca să se cuprindă.
-Propun să lași grijile astea deoparte și să ne bucurăm în liniște de masă. Poate nu ai observat, dar am pus și parmezan. Spuse bărbatul fumegând din colțul gurii.
Femeia se ridică sprijinindu-și mâinile de masă. Își prinde palmele de șold și pornește într-o călătorie spre regăsire. Destinația este clară. Un du-te vino din living în bucătărie. Pentru o clipă se oprește la jumătate de drum. Cu o palmă încă agățată fără scăpare de șold și cu cealaltă palmă încleștată în jurul sticlei de vin își privește soțul care este preocupat să trăiască liniștit printre propriile lui gânduri. Doar nu era să-l lase în contemplație. Omul să-și trăiască realitatae…
-Nu mă așteptam!
Bărbatul își întoarce privirea spre ea cu o lejeritate și luminozitate care ar fi putut porni un război chiar în acel moment. Măcar ar fi rămas în istorie pentru ceva.
-Nici eu! Am gătit degeaba!
-Mă refeream la faptul că nu mă așteptam ca această sticlă de vin să se deschidă de una singură. Lasă-mă să ghicesc! Va face ,,fâs” după ce o să găsesc eu răspunsul….
Bărbatul își abandonează pe marginea pervazului jumătatea de țigară ce a rămas și își ia în primire ultima atribuție masculină a serii. Zâmbește ironic. Încă mai poate.
-Ai deja răspunsul, deci cred că poate face ,,fâs” de pe acum.
-Nu mă mai provoca.
-Răspunsul a fost întotdeauna în mintea ta. Răspunsul la întrebarea aia care nu-mi mai face mie loc în gândul tău ți-a ghidat fiecare pas pe care l-ai făcut în viață.
-Măcar știi să faci paste ca un italian autentic. La filosifie încă nu m-ai convins.
Bărbatul umple simetric cele două pahare de pe masă părând că nu a auzit comentariul soției. Încă mai poate.
-Dacă ai fost atent, spuneam că mi-am pierdut rațiunea…
-Și ce propui?
Femeia îl fixează cu privirea și îi întinde paharul
-Să mai torni.
TO BE CONTINUED…
