ARTA SUPRAVIEȚUIEȘTE CU MARTINA GRIGORIȚĂ

Martina este membru al Uniunii Plastice din România. Cum și când am remarcat-o? Ei bine, am remarcat-o datorită forței sale de a se exprima prin linii fin trasate, într-un moment în care se afla ,,În căutarea sinelui”.

Arta supraviețuiește prin oameni, dar mai ales prin emoții. Odată ce uiți să mai simți, arta se pierde în necunoscut, iar artistul rămâne fără misiune. Pentru Martina, orice detaliu al vieții, oricât de mic, poate reprezenta sursă de inspirație, femeia devine o forță printre contururi, iar eternitatea mult prea ușor de atins dacă știi cum să trăiești efemerul. Am provocat-o la un interviu. Nu pe eternitate, ci pe Martina. Dar, ca artist, probabil că poate fi pusă în dreptul pseudonimului de etern fără prea mari complicații.

Acestea fiind zise, propun să vedem cum supraviețuiește arta prin penelul Martinei.

I.T.: Ce înseamnă pentru tine timp? Are el valoare pentru un pictor?

M.G.: Timpul se suspendă când pictez.  Atunci sunt în pauză. Pentru mine, timpul înseamnă istorie și eternitate. Mă ghidez după spusele bunicii mele ,,trăiește ca și cum viața ta merită amintită și câștigi eternitatea”

I.T.: Spuneai cu o altă ocazie că obișnuiai să creionezi chipurile filosofilor. Uitându-te la ceea ce se întâmplă astăzi cu lumea, ce filosof ai creiona?

M.G.: Pe filosoful care mi-a dat impulsul de a desena în urma lecturii ,,Așa grăit-a Zarathustra” . Cu siguranță i-aș face portretul lui  Friedrich Nietzsche.

I.T.: Unde îți găsești curajul de a transforma pasiunea pentru pictură în job?

M.G.: Să nu exagerăm. Asta îmi este calea, iar eu o urmez. Atât!

I.T.: Imaginația și creativitatea sunt suficiente pentru o operă desăvârșită sau ai nevoie să vezi și să simți, să atingi?

M.G.: Nu știu, zic șă-i întrebăm pe cei care au realizat opere desăvârșite. Pot spune, totuși, că pentru a realiza o lucrare este nevoie pe langă talent,  de consecvență și perseverență.

I.T.: Ce te inspiră suficient de puternic astfel încât să lași totul și să fugi spre șevalet?

M.G.: Lucrul în sine mă inspiră. Odată ce mă apuc de lucru devin un generator de idei pe care vreau neapărat să le văd cum prind viață. Nici nu termin o lucrare că  vizualizez alta. Am o infinită curiozitate  în ceea ce privește culorile si relațiile pe care le pot crea între ele .

I.T.: Ai schițat femeia  în numeroase ipostaze. Cum vezi, ca artist, femeia?

M.G.: Și nu mă satur să o tot desenez. Când am ca model femeia, văd mister, iubire, frumusețe, senzualitate, delicatețe, putere . O complexitate de trăiri și modalități infinite de a o portretiza.

I.T.: La ce te gândești când spui iubire?

M.G.: La viață și la voință de putere.