0
0
România este afectată de epidemie nu doar din punct de vedere sanitar, ci și din punct de vedere economic. Acest fapt se datorează în mare parte închiderii economiei și redeschiderii ei progresive, lăsând urme adânci precum: reducerea producției, șomaj temporar sau permanent, scurtcircuitarea lanțurilor de aprovizionare și scăderea comenzilor. Revenirea nu va fi rapidă din mai multe motive, printre care dependența de anumite piețe de desfacere, capitalizarea redusă a firmelor, posibilitățile reduse de intervenție economică din partea statului și turbulențele de pe piața mondială.
Trebuie spus că actuala criză economică a prins România pe nepregătite, cu mari dezechilibre bugetare. În fapt, România era deja în criză bugetară de la sfârșitul anului 2018, deoarece programul de guvernare, generos la măriri de pensii și salarii, nu se putea închide fără artificii bugetare tot mai importante. OUG 114/2018 însăși a fost o consecință a eșuării programului de guvernare și un semnal de intrare în criza bugetară.
Una dintre principalele probleme economice ale României este discrepanța majoră dintre venituri și cheltuieli. România are venituri bugetare la nivel de paradis fiscal, însă pretențiile rămân la nivel de stat social. Pe scurt, România are venituri de circa 30% PIB, media europeană fiind de 45% PIB. În consecință, nu poți avea alocări bugetare decente pentru sănătate, educație, protecție socială sau infrastructură.
Anul 2019 a fost încheiat cu un deficit bugetar de 4,4% PIB, depășindu-se astfel pragul de 3% PIB asumat. Pentru anul 2020, bugetul asumat în Parlament prevedea o creștere economică de 4,1% PIB și deficit bugetar de 3,6% PIB (fără dublarea alocațiilor și, posibil, fără creșterea cu 40% a pensiilor de la 1 septembrie).
Pandemia a aruncat aceste cifre în aer, iar blocajul economic a generat o estimare a guvernului de minus 2,9% PIB creștere și de 6,7% PIB deficit bugetar. Estimările organismelor financiare (interne sau internaționale) sunt mult mai pesimiste, anticipând o cădere economică de 6% PIB și un deficit bugetar de 8-9% PIB.
Precum în fabula cu greierele și furnica, și-n lumea economică avem țări prudente din punct de vedere economic și țări risipitoare. România este singura țară europeană care nu a avut excedent economic în ultimii 30 de ani, iar deficitele noastre bugetare au fost făcute cu preponderență (sau exclusiv) pentru măsuri sociale precum majorări de pensii și salarii. În absența performanței la guvernare, politicienii pur și simplu au cumpărat voturi pe spatele generațiilor următoare (căci asta înseamnă să te împrumuți fără a lăsa în urmă infrastructură).
Când ești prudent economic (adică furnică precum Bulgaria care a avut un excedent bugetar de 2% PIB în anul 2019) ești mai protejat de crize economice care avariază brutal greieri precum România. Prin urmare, când comparăm amploarea pachetelor de relansare economică ale fiecărui stat, trebuie să ținem cont de punctul de pornire.
Guvernul minoritar este obligat să aplice majorarea pensiilor cu 40% și dublarea alocațiilor. Aceste măsuri au un impact bugetar de 10 miliarde lei (4 luni pensii), respectiv 3 miliarde (alocații), rezultând un total de 1,3% PIB adăugați deficitului bugetar. Problema este și mai mare în 2021, când aceste măsuri vor trebui aplicate pe un an întreg (inclusiv recalcularea pensiilor). Prin urmare, cu toată creșterea economică estimată pentru anul 2021 (urmare a unei așteptate reveniri economice), deficitul bugetar va fi sigur cu 2 cifre. Agențiile de rating financiar au avertizat că aplicarea acestor măsuri cu puternic impact bugetar va conduce la coborârea ratingului de țară la nivel junk, moment în care dobânzile la credite vor exploda, iar România va deveni nefrecventabilă economic și totodată nefinanțabilă. Un lucru este cert; anul viitor vor urma corecții severe.
Guvernul actual trebuie să împace interesul electoral pe termen scurt (rundele de alegeri locale și parlamentare) cu situația economico-bugetară.
După precedenta criză economică, România a traversat o perioadă de boom economic. ,,Omul gospodar își face iarna car și vara sanie” spune un proverb românesc. Guvernanții noștri au procedat invers. În vremurile bune economic au redus cheltuielile cu infrastructura, iar acum, în actuala criză, încearcă să le readucă (un plus de 30% la investiții pe primele 6 luni din anul curent).
Începând cu anul 2017, încasările bugetare au scăzut cu 3% PIB, același procent marcând și creșterea fondului de salarii bugetare. Întrucât aceste 6 procente trebuiau recuperate parțial de undeva, investițiile în infrastructură (școli, spitale, autostrăzi) s-au prăbușit (de la 4,95% în anul de criză 2010, la 2,45% PIB în anul 2019). Prin urmare, salariile bugetarilor au crescut contra-curentului încasărilor bugetare și pe seama tăierii investițiilor (și nu a clamatei creșteri economice).
Când ești ”greiere”, între extaz și agonie este doar un pas, unul inevitabil, chiar și fără o epidemie mondială.
