0
0
,,21 de lecții pentru secolul XXI” de Yuval Noah Harari
Scriitorul acesta israelit întoarce lumea pe dos, o descoase și trage concluzii decisive privind stadiul actual al existenței noastre mărunte, dar atât de complicate, dându-ne lecții și croindu-ne cărări către viitor .
Evident, ne place să chibițăm, asemenea lui Moromete și a prietenilor săi de tutun, în poiana lui Iocan a netului.
Zi de zi, seară de seară, în iureșul terifiant al schimbărilor , încercăm să trăim comentând. Conviețuim cu istoria, ne întoarcem în timp, vrem și actual, vrem să știm și cu o secundă înainte ce se va mai întâmpla.
Stresul ne pune o ștampilă pe frunte, mintea e tot mai încărcată de știri , fake-urile ne defilează prin fața ochilor . Și, brusc, devenim perdanții istoriei !
Manipularea prin dezinformare este o plagă de netăgăduit pe care am sesizat-o, dar cu care ne-am obișnuit, acceptând-o ca pe o necesitate.
Ne place să fim răsfățați cu minciuni, căci nu se explică altfel de ce perpetuăm în nepăsare. Tocmai ținând cont de această masivă campanie a dezinformării, Yuval Noah Harari a publicat ,, 21 de lecții pentru secolul XXI ,, – o retrospectivă a cauzelor situației actuale și totodată o proiecție de viitor a omenirii. Poate a socotit că printr-o carte atrage atenția asupra distanței dintre promisiune și realitate.
Dacă în trecut oamenii primeau de la naștere un drum drept, croit de familie , în contextul dat de timpul în care s-au născut , iată că acum nimic nu mai are siguranță, nici măcar un pas. Deja copilul născut al acestor vremuri preia greutatea problemelor nerezolvate ale trecutului și se afundă în mlaștina prezentului , de unde nu mai este capabil să se salveze cu usurință. Numai cei care dețin puterea pot să anticipeze si probabil aceasta este și explicația acestei lupte pentru a ajunge în miezul ei
Modelul personal nu mai are forță , eticul și esteticul sunt deformate , societățile scapă de sub control, haosul, isteria, dezordinea devin prezențe zilnice, chiar acolo unde nimeni nu se așteaptă.
Lumea nu mai poate fi controlată de cel ce a creat-o, omul !
„Provocarea tehnologică”, „Provocarea politică”, „Disperarea și speranța”, „Adevărul” și „Flexibilitatea” sunt capitolele în care se regăsesc chei explicative ale acestui drum sinuos al colectivității umane.
Oamenii nu au perspectivă, nu au viitor, între mase și politic se ridică un zid , deși se bravează contrariul. A dispărut libertatea de a alege , comunitatea se conduce după informații culese din mediul online, omul devine irelevant, protestele lui sunt înăbușite în sânge. Cu alte cuvinte au apărut adevărate dictaturi digitale .
Conducătorii lumii modern – gen Donald Trump – au viziuni apocaliptice , nu țin cont de provocarea ecologică, întrerup finanțări, susțin inegalitatea , alții precum Merkel – merg pe teze ce țin de criza identității, imigrația, discriminarea culturală, terorismul, armele de distrugere în masă. Intre aceste lumi paralele, stă gata să mocnească războiul susținut de prostia omenească !
Deschideți televizorul, știrile ce abundă prezintă oameni încolonați în marșul nebuniei. Diametral opus se idendifică smerenia față de Dumnezeu, adevărul și post-adevărul, ignoranța, dreptatea, științifico-fantasticul, educația, sensul, industria credinței, meditația etc.
Omenirea a avut parte de multe cruzimi, ultimele două fiind trăite din plin ( cea fascistă și cea comunistă), cu milioane de victime. Deși eram condusi de mari puteri, toate au acceptat aceste două realități, fără a face mai mult de o opoziție de scenă, pe scândura unor teatre ad-hoc ridicate, în conferințe belicoase.
Atunci când strigătul de disperare și durere străbătea cerul, nici Dumnezeu și nici puterile lumii nu au luat atitudine.
Ceea ce m-a fascinat a fost opinia scriitorului față de liberalism, pe care deja il consideră epuizat.
„Trăim încă momentul nihilist al dezamăgirii și furiei, după ce oamenii și-au pierdut încrederea în vechile povești, dar înainte să fi îmbrățișat una nouă. Așadar, ce urmează? Primul pas este să ne potolim puțin cu profețiile apocaliptice și să înlocuim panica cu nedumerirea. Panica este o formă de hybris. Este generată de sentimentul arogant că știu încotro se îndreaptă lumea – în jos. Nedumerirea este mai umilă și, drept urmare, oferă o viziune mai clară. […] Oricărei povești care va încerca să atragă loialitatea omenirii îi va fi testată înainte de toate capacitatea de a face față celor două revoluții – cea din tehnologia informației și cea din biotehnologie. Dacă liberalismul, islamul sau o nouă credință va dori să modeleze lumea anului 2050, vor trebui nu numai să înțeleagă inteligența artificială, algoritmii Big Data și bioingineria, ci și să le încorporeze într-o nouă poveste cu sens”.
Urmează un șir de întrebări incomode :
,,Oamenii flămânzi pot avea libertate?
Ați votat vreodată în ceea ce privește internetul, cel care deține acum puterea?
Care mai e locul omului în viața omului?
În ce fel inteligența artificială ne ajută și în ce fel ne distruge?
Mai contează nevoile fundamentale ale oamenilor, le este protejat statutul social și respectul de sine? Ce înseamnă „universal”?
Ce mai înseamnă adevărul în epoca Google?
Câtă democrație și egalitate mai poate exista în secolul dictaturilor digitale?
De ce sunt datele atât de importante?
Cine deține datele?
Pregătesc școlile elevii pentru schimbare?
Cât este de important echilibrul emoțional?
Ce putere poate avea naționalismul în fața distrugerii nucleare?
Există vreo soluție naționalistă la amenințarea ecologică?
Ne ajută religiile să ne rezolvăm problemele?
Să primești imigranți e o datorie sau o favoare?
Ce înseamnă integrarea imigranților în cultura locală?
Ce înseamnă intoleranța când e vorba de diferențele culturale?
Poate reuși Europa să nu fie destabilizată de oamenii care nu îi împărtășesc valorile?
Cum a ajuns terorismul (armă a unei părți marginale și slabe a omenirii) să domine politica globală?
Cum putem face astfel încât națiunile, religiile și culturile să fie mai puțin realiste și mai modeste în ceea ce privește adevăratul lor loc în lume?..,,
Dând explicații, scriitorul merge prin tunelul timpului și anticipează vizionar anul 2050.
„Oamenii seamănă cu alte animale domestice. Am crescut vaci docile care produc cantități enorme de lapte, dar care în alte privințe sunt net inferioare strămoșilor lor sălbatici. Sunt mai puțin agile, mai puțin curioase și mai puțin descurcărețe. Acum creăm oameni docili care produc un volum enorm de date și funcționează ca niște cipuri foarte eficiente într-un mecanism uriaș de procesare a datelor, dar aceste vaci de date nu maximizează nici pe departe potențialul uman. De fapt, habar nu avem care este întregul potențial al omului, deoarece știm atât de puțin despre mintea omenească.”
„Deși provocările nu au precedent, iar dezacordurile sunt profunde, omenirea poate face față dacă ne ținem temerile sub control și avem vederi puțin mai umile.”
„Diabetul și glicemiile ridicate ucid anual circa 3,5 milioane de oameni, iar poluarea aerului cam șapte milioane. Așadar, de ce ne temem mai mult de terorism decât de zahăr și de ce guvernele pierd alegeri din cauza unor atacuri teroriste sporadice, dar nu și din pricina poluării cronice a aerului?”
În această degringoladă , din care transpare putreziciunea societății incapabile să se vindece, vine oferta scriitorului, prin care se asigură un răspuns.
,,Meditați ! Numai așa veți găsi o rezolvare.,,
Pentru a medita trebuie simplificat totul și apoi luat element cu element și analizat.
Datele noastre, acumulate în stocuri impresionante, mor și ele. Dar ce ne mirăm, mor și oamenii, mor și mașinile care le stochează, odată cu ei. Totul e supus pierii, iar ce ne mai poate salva sunt întoarcerea la puritate, raționamentul fiecăruia , simplitatea, încrederea, inteligența proprie.
Iată o carte care tocmai a ajutat la această procedură, ne-a suscitat interesul, devenind o recomandare permanentă. Se citește usor, iar după lectură se poate răspunde tuturor întrebărilor prin ideile ce le-am parcurs, de undeva, ceva mai departe de exploziile de violență izbucnite din neștiință.
Și nu sunt numai 21 de lecții, ci poate 1000, dar cine mai are timp de atâtea ?
Viteza luminii a fost depășită de ritmul în care trăim !
