,,SCURTĂ ISTORIE A OMENIRII ,, –  Youval Noah Harari

        Când lectura îți este hobby de căpătâi, moștenire de familie și obicei , de care nu poți scăpa, revii obsesiv în librării. Este evident că în casa ta cărțile au depăsit , de mult , rafturile bibliotecii, sunt pe două  rânduri, pe lângă ea , teancuri –teancuri pe birou, pe măsuțe și etajere, în a doua bibliotecă, în soldatul din altă cameră, pe noptiere și pe unde mai apucă, dar nu te înduri să nu-ți mai faci , din când în când, câte o placere.

Așa  s-a întâmplat să dau peste o trilogie a lui Yuval Noah Harari , scriitor de al carui stil m-am îndrăgostit pe loc…

Povestea lui e tulburătoare, plutești pe apa curgătoare a istoriei, ce începe  undeva, în negura timpului, acum 100.000 de ani, când pe pământ mai multe specii de oameni își disputau întâietatea….

Lupta lor a decis.  Am rămas doar noi. Acești homo sapiens individualiști, arțăgoși, belicoși și mai ales, nesăbuiți.

Aparent simpli și relativ primitivi, strămoșii nostri au jucat o carte, progresând constant de la ecosistemul global până la modernitate, pendulând între istorie și știință.

Sapiensul inițial a prins gust de toate, devenind tot mai sofisticat .

De la vânătorul neînarmat , a cărui piatră lovea de la distanță, a ajuns un meșter ce  a construit orașe, s-a bătut  pentru a-si desăvârși  visul de a deține regate, apoi imperii. Credea în zei, dar nu i-au fost de ajuns. Și-a făcut legi, apoi s-a legat de un birou, de hârtii, de un calculator , de o casă, de un pat,  mergând spre un viitor nesigur, cel al autodistrugerii.

Stării acesteia i-a spus liniștea de acasă !

Tot alergând după fericire, uităm avertismentele istoriei, călcăm peste legea echilibrului natural, riscăm, devenim neatenți autodistrugându-ne prin viața lenevoasă, izolându-ne,luând proporții. Noi, cei croiți să alergăm, să vânăm, să ne cocoțăm în copaci, pe munți, veșnic în gardă, am devenit niște sedentari, fizic și mental, uitând  chiar să ne lucrăm pământul, darul naturii, ajutor neprețuit pentru viață.

Cartea aceasta pulsează de viață, este scrisă într-un limbaj alert, are un miez de adevăr CRUD, IUTE, ASPRU .

Cel mai provocator e modul în care o istorie întreagă a omenirii e analizată în câteva sute de pagini , semn că totul trece, se uită, devine insignifiant, în goana timpului prezent.

Descoperim, etapă cu etapă, un Sapiens tot mai sofisticat, care simulează căutarea dreptății pe care tocmai el o îndepărtează tot mai mult.

Din aproape, în aproape, traversăm  cele trei revoluții de top: cea congnitivă, cea agricolă și cea științifică , în care omul preistoric s-a aruncat cu capul înainte, a vâslit cu brațele  și a ajuns  aici, unde suntem noi ,acum, într-o criză de început de lume.

Numai că, de la omul neînsemnat, azi , cel ce conduce lumea e tot mai important.

Iată cum omul modern mânuie cuvintele, aparațele, e complex, minte, plăsmuiește ficțiuni , gândește , caută războiul ca pe o soluție a supremației sale.

Interesantă este concepția lui Harari față de revoluția agricolă. Aparent ne-a făcut mai sofisticați în gusturi, însă în realitate ne-am păcălit devenind victimele supracalificării master – chefilor și creatorilor de diete. Ne-am transformat în elite răsfățate care nu pot renunța la grâu, orez și cartofi. Odată cu cele trei plante, au venit galop afecțiuni tipice: dislocări de disc, arterite, hernii, boli de colon, obezitate.

Practic, cățărătorul vânător s-a lăsat prins în lanțurile producțiilor periodice, s-a domesticit, pierzându-și agilitatea  și a început să se îmbolnăvească. Temător de viitor, Homo sapiens agricultorul  și-a făcut provizii, fortărețe, palate, monumente, lăsând să răsară  pe alături religii, mituri, ordini fantasmagonice.

Săracii și bogații se ivesc peste tot, prăpastia dintre ei e tot mai mare, se ierarhizează, se evită, se folosesc într-un ritual bizar.

Pe lângă culturile agricole, apar culturile umane, pline și ele de contradicții interne, azi tinzând spre globalizare. Banii au deținut un rol decisiv, politica monetară fiind înstrumentul care le-a guvernat pe toate. Când oamenii au dat trocul pe bani, totul a intrat într-un carusel amețitor : bani, războaie, crize, organizări politice răsturnate, un iureș fără de sfârșit pe câmpul presărat cu ploi de sânge și cadavre; au răsărit peste tot.

Am ajuns pe nesimțite la ultimii 2000 de ani ai existenței lui Homo, bătrânul nostru strămoș. Îi întâlnise pe Seneca, pe Cicero, pe Augustin , era mai profund, mai înțelept , dar la fel de nesăbuit. Trăia în imperii și se extindea teritorial, mânând oștiri, câtă frunză și iarbă , pe câmpuri , dar asigurând prosperitatea unor conducători ce au dat viața activă pe una latentă.

Pe acest fond au apărut religiile, cele locale subcombând rapid, cele generale dăinuind și acum .

Și așa, tot scriind istoria, autorul ne aduce la ușa larg deschisă a revoluției științifice, apărută din căutarea neliniștită a minților celor ce își puneau tot timpul întrebări. Se produc mutări semnificative, pofta de războaie prinde a se minimaliza, exploratorii devin primordiali. Fie pe nave, fie călare, fie în zepeline, prin trenuri sau mașini, oamenii încep să-și depășească zonele comune, să caute aventura, să o guste.

Europenii dețin întâietatea, lăsându-i  în urmă pe homo afro și, de ce nu, și pe cel asiatic.

La baza întâietății au stat banii, obținuți prin impozitare de la populația săracă, mai apoi prin creditare.

Și dintr-o dată s-a făcut lumină, omenirea a inventat sistemul bancar, cheia de boltă a existenței sale, becul în jurul căruia s-au creat aglomerări de interese. Acest tip de investiţie s-a bazat pe cea mai importantă resursă economică: încrederea în viitor.

Lectura îți dă prilej de instruire, e atractivă, egal discutabilă.

E posibil să o gustați la o cană de ceai, la un pahar de vin sau la o ceașcă de cafea, dar s-ar putea să nu fiți de acord întru-totul cu autorul.

Ce m-a uimit e că autorul nu mai dă nicio șansă naționalismului, deși acesta se regenerează precum coada unei șopârle și se ițește de peste tot.

Cât citești te gândești , lecțiile de istorie îți revin în minte, toți profesorii care ți-au predat-o își dau întâlnire în locul lecturii de acum, și să te ții discuții pro și contra.

E o carte de top,excepțională, de neuitat. Nu ai citit-o oricum, ci numai punându-ți întrebări.

Concluzionăm :

–      Lumea e în plină involuție, noi fiind foarte norocoși. Mai e până la baza pantei sale. Ne-am dat seama de acest fapt, însă forța noastră de reacție s-a cam stins și așteptăm să vedem ce se va întâmpla, privind la televizor, nimic  mai mult.

–      Suntem victimile unui superficialism de duzină, alterarea socială fiind fără de sfârșit.

       Africanul de altădată a devenit stăpânul  planetei, dar nu-i pasă. Pune piatra de temelie la  baza autodistrugerii sale. E tot mai bolnav, mai trist, mai singur.

Inventiv de profesie și-a creat un joc , distruge imperii cu o pungă de bani. Mirosul lor se simte de departe, îi plac, îl provoacă și îi hrănesc imaginația. Îi dă, lejer,  inclusiv celor ce-I promit iertarea . Mulți sunt furați !

–      Vrem să știm cât putem dăinui și cercetăm moartea și viața

       Povestea lui Ghilgameș ne e lait motiv. Poate nu vom mai muri…

Societatea asta supertehnologizată are totuși un plan diabolic …

Homo  să trăiască cât mai mult, să muncească cât mai mult, să nu guste din pensie  încă o viață, să ușureze politicile guvernamentale prin morți rapide.

Unde e fericirea ?

       Mai studiem la asta, prin laboratoare. Pe șoareci, iepuri , câini și porci, poate ne transformăm din ceea ce suntem în altceva.

Din păcate ,sfârșitul e aproape !

Și al cărții, și al nostru…

Trăim într-o lume în care nu mai avem loc, nu ne mai putem suporta, ne urâm animalic și nu ne pasă de nimic. Avem pretenția că le știm pe toate, dar avem mentalitate de mașini, ne învârtim în gol până rămânem uitați și vom fi dați la casare. Politicul și banii conduc  lumea, dar o vor și distruge cât de curând.

Lecția răbdării nu ne-a fost predată  suficient.

Lectură plăcută !

Roxana Constantinescu
Previous post CRONICĂ DE CARTE
Next post DESPRE ,,LAMA DULCE A TIMPULUI”